The Art of Dreaming

Lipscani-Bucharest

Am visat că venisem în vizită în oraşul meu natal.

Nu pen­tru că ora­şul pe care‑l visam ar fi semănat câtuşi de puţin cu oraşul meu natal, ci pentru că, aveam cumva convingerea că acesta era locul unde mă născu­sem.

Totul a început ca un vis obişnuit, şi totuşi cu un aer foarte real.
Apoi lumina din vis s‑a schimbat. Imaginile au devenit mai clare.

Strada pe care mergeam a devenit în mod perceptibil mai reală decât cu o clipă înainte. Au început să mă doară picioarele. Puteam simţi că lucrurile erau absurd de tari. De exemplu, atunci când m‑am lovit de o uşă, nu numai că am simţit durere în genunchiul la care m‑am lovit, dar m‑am şi înfuriat din cauza neîndemânării mele.

Am umblat în modul cel mai realist prin acel oraş până când am fost total epuizat. Am văzut tot ce aş fi putut vedea, dacă aş fi fost un turist care se plimbă pe străzile unui oraş. Şi nu era nici o diferenţă între plim­barea din vis şi orice plimbare pe care am făcut‑o vreodată pe străzile unui oraş pe care‑l vizitam pentru prima dată.
— Cred că ai mers puţin cam prea departe, a spus don Juan după ce mi‑a ascultat relatarea. Ceea ce ţi se solicita era să devii conştient că a­dormi. Ceea ce ai făcut este echivalent cu a dărâma un zid doar pentru a strivi un ţânţar care stă pe el.
— Vrei să spui, don Juan, că am făcut o gafă?
— Nu. Dar este evident că încerci să repeţi ceva ce ai mai făcut înain­te. Atunci când am produs translarea punctului tău de asamblare, iar noi doi am ajuns în acel misterios oraş, tu nu dormeai. Visai, dar nu dormeai, adică punctul tău de asamblare nu ajunsese în poziţia respectivă printr‑un vis obişnuit. Eu l‑am forţat să se deplaseze. Desigur că poţi să ajungi în aceeaşi poziţie prin vis, dar nu te‑aş sfătui să faci asta în acest stadiu.

— Este periculos?
— Şi încă ce periculos! Visatul trebuie făcut cu multă seriozi­tate. Nu ne putem permite nici o mişcare greşită. Visatul este un proces de conşti­entizare, de dobândire a controlului. Atenţia visatului trebuie antrenată sistematic, pentru că ea este portiţa către cea de a doua atenţie.

— Care este diferenţa dintre atenţia visatului şi cea de a doua atenţie?
— Cea de a doua atenţie este ca un ocean, iar atenţia visatu­lui este ca un fluviu ce se varsă în el. Cea de a doua atenţie este starea de a fi conşti­ent de lumi în totalitatea întregului lor — totalitate a întregului la fel cum lumea noastră este o totalitate a întregului — pe când atenţia visatului este starea de a fi conştient de elementele din visele noastre.

— Visele reprezintă — dacă nu o uşiţă — o ferestruică spre alte lumi, a spus el pentru început. Astfel că visele sunt o şosea cu două sensuri. Con­ştiinţa noastră trece prin acea ferestruică în alte domenii, iar acele do­menii îşi trimit cercetaşii în visele noastre.

ARTA VISATULUI / CARLOS CASTANEDA
http://www.scribd.com/doc/2252355/ARTA-VISATULUI-de-CARLOS-CASTANEDA